Anul 1955

            Acesta a fost cel de-al saselea sezon de Formula1 din istorie si numarul curselor a scazut in comparatie cu anul trecut, desfasurandu-se doar sapte curse. Prima cursa a avut loc in data de 16 Ianuarie 1955, iar ultima pe 11 Septembrie. Castigatorul sezonului a fost Juan Manuel Fangio, al doilea dublu castigator al titlului mondial al pilotilor, primul titlu obtinand-ul in urma cu doar un an. S-a observat o dominare clara din partea celor de la Mercedes, acestia castigand cinci din cele sapte curse. Calendarul complet il aveti aici:

1. Buenos Aires (Argentina)      16 Ianuarie
2. Monaco (Monaco)               22 Mai
3. Indianapolis (SUA)               30 Mai
4. Spa-Francochamps (Belgia)  5 Iunie
5. Zandvoort (Olada)                19 Iunie
6. Aintree (Marea Britanie)        16 Iulie
7. Monza (Italia)                       11 Septembrie

             Ferrari si-a continuat declinul in acest sezon, continuand cu rezultate mai putin satisfacatoare. In acest sezon cei de la Ferrari au strans doar o victorie. Aceasta victorie a fost adusa de catre pilotul francez Maurice Trintignant la Monaco, pentru el fiind primul sezon in monopostul Ferrari, ba chiar mai mult, a doua cursa. Spre finalul sezonului cei de Ferrari aleg sa isi inlocuiasca propiul sasiu cu cel produs de Lancia, D50, deoarece acestia s-au retras din competitie. Motivul pentru care cei de la Lancia au luat aceasta decizie a fost moartea vestitului pilot la acea vreme, Alberto Ascari, dupa ce acesta a avut un accident in cursa de la Monaco, monopostul lui tasnind in apa Marii Mediterane. Dupa retragerea echipei Lancia din competie, doi dintre pilotii acestei echipe si anume Luigi Villoresi si Eugenio Castellotti s-au alaturat echipei Scuderia Ferrari.
            Ferrari a batut si in acest an recordul de piloti folositi in echipa lor, un numar de zece piloti participand la cursele sezonului. Cei mai cunoscuti sunt: Giusepe Farina, José Froilán González, Maurice Trintignant si Mike Hawthorn. Cel mai bine clasat la finalul sezonului dintre pilotii Ferrari s-a aflat Eugenio Castellotti, pe pozitia a treia, urmat indeaproape de Maurice Trintignant ce a terminat sezonul pe locul 4. Pilotii echipei Ferrari au folosit mai multe monoposturi: Ferrari625, Ferrari555, dar si D50; toate monoposturile fiind dotate cu motoare de 2,5 litri. O premiera pentru echipa Scuderia Ferrari a fost utilizarea pneului Englebert si renuntarea pentru prima data in istorie a folosirii pneului Pirelli.
           Asadar in acest sezon Ferrari nu a avut performante de laudat, suferind inca de pe urma reintrarii in competie a celor de la Mercedes. In video puteti vedea startul cursei de la Monaco din anul 1955, dar si un scurt rezumat.

F138

              Cu gandul de a crea un monopost care sa fie mult mai competitiv in acest sezon, cei de la Ferrari au lansat pe data de 1 Februarie 2013 monopostul F138. La o prima vedere se observa o diferenta clara la nasul acestui nou monopost, acesta fiind mult mai curbat fata de cel din anul trecut care avea o treapta. Acest schimb a fost posibil datorita noului regulament FIA, ce spune ca nu e obligatoriu folosirea acelui nas in treapta. Se mai observa ceva schimbari la sasiu, noul F138 dezvoltand linii mai putin curbate fata de "colegul" sau din anul precedent, si la aripile fata si spate. Ok, asta e partea estetica a masinii, dar obiectivul principal al acestui nou monopost nu e sa fie mai fumos fata de F2012, ci sa fie mai rapid. Acest lucru l-a declarat si Fernando Alonso in timpul unui videochat cu fanii sai pe site-ul ferrari.com, la care am participat si eu. Pentru a putea viziona acesta videochat, in care fanii ii pun intrebari lui Alonso atat despre F138 cat si despre tot sezonul viitor, accesati acest link.
             Prezentarea noului monopost a avut loc in "casa" Ferrari, la Maranello, festivitatea incepand la ora 10:30. Evenimentul a putut fi urmarit si in direct prin intermediul televiziunii italiene, dar si pe internet pe site-ul oficial al echipei. Eu unul am urmarit toata festivitatea cu mare placere. S-a prezintat mai intai istoria echipei pe scurt, iar apoi toate privirile s-au atintit pe noul monopost. Au facut cateva declaratii si pilotii echipei, Alonso si Massa, iar apoi Luca di Montezemolo si-a afisat obiectivele noului sezon, a prezintat munca in echipa facuta de toata familia Ferrari si spera ca acest monopost sa ridice pilotii echipei pe cele mai inalte trepte ale podiumului. Cei care doresc sa urmareasca intreaga festivitate pot sa o faca accesand lnk-ul urmator. In primele 10 minute nu se intampla nimic, asa ca daca nu doriti sa pierdeti timpul incepeti cu minutul 10.
             Toate bune si frumoase pana acum. Apar insa clar niste intrebare: Va fi acest monopost mult mai rapid fata de cel din sezonul trecut? Va putea acest monopost sa se ridice la inaltimea rivalilor? Va aduce acest monopost cel de-al saisprezecelea titlu mondial al pilotilor si/sau cel de-al saptesprezecelea titlu mondial de constructori? Asta ramane de vazut. Eu insa am incredere ca cei de la Ferrari vor invata din greselile facute anul trecut, mai ales la inceputul de sezon, si vor aduce pe pista din Australia un monopost F138 capabil sa aduca victoria. Am personal incredere in echipa si in piloti ca in acest sezon vor fi primii. Ce parere aveti voi?

Anul 1954

            In anul 1954 au avut loc 9 curse, prima cursa in data de 17 Ianuarie, iar apoi, la fel ca in sezonul trecut s-a facut o pauza destul de lunga de aproximativ trei luni, sezonul urmand sa se incheie in data de 24 Octombrie. Calendarul competitional a fost urmatorul:

1. Buenos Aires (Argentina)         17 Ianuarie
2. Indianapolis (SUA)                  31 Mai
3. Spa-Francochamps (Belgia)     20 Iunie
4. Reims (Franta)                         4 Iulie
5. Silverstone (Marea Britanie)     17 Iulie
6. Nurburgring (Germania)           1 August
7. Bremgarten (Elvetia)                22 August
8. Monza (Italia)                          5 Septembrie
9. Pedralbes (Spania)                  24 Octombrie

               Noutatea acestui sezon a fost inlocuirea motorului de 2 litri cu cel de 2,5 litri, dar nu a fost obligatoriu utilizarea acestui motor de 2,5 litri. Astfel unele echipe au continuat sa evolueze cu motorul de 2 litri, cele mai importante echipe insa au apelat la un motorul mai puternic de 2,5 litri, printre aceste echipe aflandu-se si echipa Scuderia Ferrari. Ca urmare a acestei schimbari din regulamentul Formulei1, echipa Mercedes a reintrat in vreo competie pentru prima data dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial, acetia fiind un mare adversar in lupta pentru titlu. De altfel echipa Mercedes reuseste sa obtina in acest sezon patru victorii. Numarul pilotilor care au reusit sa obtina macar un punct de-a lungul sezonului a crescut la 26. Castigatorul campionatului a fost Juan Manuel Fangio, un argentinian care a concurat pentru echipa italiana Maserati in primele trei curse, iar apoi s-a schimbat, evoluand pana la final de sezon la echipa Mercedes.. Cele mai multe victorii au fost obtinute de Mercedes (patru), iar Maserati si Ferrari au castigat fiecare cate doua curse.
               Pentru echipa Scuderia Ferrari acest sezon a fost unul foarte dificil; reaparitia echipei Mercedes ingreunand situatia echipei si dificultand aparitia rezultatelor bune. Pe langa asta, campion cu echipa Ferrari doi ani la rand, Alberto Ascari doreste sa paraseaca echipa si sa concureze cu Lancia. Aceasta echipa pregatea un nou monopost, D50, dar nu a fost gata la timp, astfel ca Alberto Ascari nu a reusit sa concureze decat in cursa numarul 9 pentru noua lui echipa. Asadar a fost o schimbare destul de proasta petru el. Totusi acesta a concurat pentru Scuderia Ferrari in cursa de casa de la Monza.
              Echipa Scuderia Ferrari reuseste sa obtina doua victorii in acest sezon, in scadere fata de sezonul trecut cand au reusit sa obtina cinci victorii. Aceste victorii au fost obtinute de catre José Froilán González, la Silverstone si Mike Hawthorn la Pedralbes. S-a consemnat un record pentru echipa Scuderiei in acest sezon, acesta fiind dat de numarul mare de piloti folositi in cel putin o cursa. Opt piloti au fost folositi in total. Pe langa cei doi castigatori de etapa amintiti mai sus au mai participat: Giusepe Farina, Umberto Maglioli, Maurice Trintignant, Piero Taruffi, Robert Manzon si Alberto Ascari. Noul monopost Ferrari pentru acest sezon a fost numit Ferrari Tipo 625, care utiliza un motor de 2,5 litri. Pneul folosit in acest sezon a fost Pirelli.
               Asadar acest sezon nu a fost unul foarte fericit pentru echipa Scuderia Ferrari deoarece acestia nu au reusit sa se ridice la standardele ridicate de cei de la Mercedes, ba chiar si de cei de la Maserati. Pe langa asta ei si-au pierdut in acest sezon pilotul principal, cel care i-a adus echipei primele doua titluri mondiale, Alberto Ascari. In imagine il avem pe primul pilot de origine engleza care a castigat vreo cursa pentru echipa Scuderia Ferrari, Mike Hawthorn. Vom continua istoria in urmatoarele postari!!
             

Anul 1953

             In cel de-al patrulea sezon de Formula1 au avut loc 9 curse, prima cursa a avut loc pe data de 18 Ianuarie, iar apoi s-a facut o pauza lunga de mai bine de trei luni, cursa a doua avand loc pe data de 30 mai. Ultima cursa s-a tinut in data de 13 septembrie. Calendarul competitional arata cam asa:
1. Buenos Aires (Argentina)      18 Ianuarie
2. Indianapolis (SUA)               30 Mai
3. Zandvoort (Olanda)              7 Iunie
4. Spa-Francochamps (Belgia)  21 Iunie
5. Reims (Franta)                      5 Iulie
6. Silverstone (Marea Britanie)  18 Iulie
7. Nurburgring (Germania)        2 August
8. Bremgarten (Elvetia)             23 August
9. Monza (Italia)                       13 Septembrie

            La fel ca in anii trecuti numarul pilotilor participanti la cel putin o cursa este foarte mare, dar doar 19 dintre ei au reusit sa puncteze. Castigatorul acestui sezon  a fost Alberto Ascari din partea echipei Ferrari, cel care castiga cel de-al doilea sau titlu in doi ani consecutivi.
            Pentru echipa Scuderia Ferrari acesta a fost un an in care au demonstrat ca nu din intamplare au castigat titlul sezonul trecut, acestia reusind sa castige sapte din cele noua curse din calendarul competitional. Pilotii din echipa Scuderia Ferrari s-au inmultit acest sezon, numarul lor ajungand la sase. Acestia sunt: Alberto Ascari, Giusepe Farina, Luigi Villoresi, Mike Hawthorn, Umberto Maglioli, Piero Carini. Desigur cel mai cunoscut dintre toti era Alberto Ascari, castigator sezonul trecut al titlului de cel mai bun pilot. Acesta confirma si in acest an si reuseste sa castige cinci curse si in acest mod isi asigura titlul. Celelalte doua victorii ale echipei Ferrari au fost obtinute de Mike Hawthorn in Franta si de Giusepe Farina in Germania.
            La finalul sezonului Alberto Ascari castiga titlul, Giusepe Farina obtine locul trei in clasament, Mike Hawthorn locul 4, Luigi Villoresi locul , iar Umberto Maglioli si Piero Carini nu reusesc sa castige nici macar un punct. Masina acestui sezon a echipei se numea Ferrari500 si folosea un motor de 2 litri. Pneurile utilizate in timpul sezonului de catre echipa Scuderia Ferrari au fost pneurile Pirelli
            Asadar un sezon foarte bun pentru echipa Ferrari, in care domina concurenta si in care obtine un nou titlu de cel mai bun pilot, al doilea din istorie. In poza il aveti pe Alberto Ascari in cursa de la Spa-Francochamps iesind din celebra curba EAU-ROUGE.

Anul 1952

               Cel de-al treilea an din istoria Formulei1 a inceput in data de 18 mai 1952 si s-a terminat in data de 7 septembrie 1952, campionatul avand 8 curse. Prima cursa a avut loc in Elvetia, la Bremgarten, iar apoi au continuat in aceasta ordine: Indianapolis (Statele Unite ale Americii), Spa-Francochamps (Belgia), Rouen-Les-Essarts (Franta), Silverstone (Marea Britanie), Nurburgring (Germania), Zandvoort (Olanda) si Monza (Italia). Au participat, la cel putin o cursa din sezon, 42 de echipe si 87 de piloti, doar 22 reusind sa obtina cel putin un punct (acordat pentru pozitia turul cel mai rapid al unei curse la finalul cursei). Castigatorul campionatului a fost Alberto Ascari, din partea Scuderiei Ferrari.
                La fel ca anul 1951, acest an 1952 reprezinta un an foarte important pentru istoria echipei Scuderia Ferrari deoarece in acest sezon un pilot al acestei echipe reuseste sa castige campionatul pilotilor. Acest pilot este Alberto Ascari, ce a reusit sa castige sase din cele opt curse din sezon, toate cele sase fiind victorii la rand din ultimele sase etape spuse mai sus. De altfel sapte din cele opt curse din sezonul 1952 au fost castigate de catre un pilot din echipa Scuderia Ferrari, doar o singura cursa fiind castigata de un american in cursa de casa de la Indianapolis. Celalalt pilot al Scuderiei care a reusit sa obtina o victorie din calendarul competitional a fost Piero Taruffi, ce a obtinut victoria in prima cursa a sezonului, in Elvetia. Colegii lor de echipa au fost Andre Simon, Giusepe Farina (cel care sezonul trecut evolua pentru echipa Alfa Romeo, castigand si titlul acolo) si Luigi Villoresi. La finalul sezonului Alberto Ascari castiga titlul, Giusepe Farina obtine locul 2, Piero Taruffi cel de-al treilea loc in campionat, Luigi Villoresi obtine pozitia a opta, iar Andre Simon nu reuseste sa obtina nici macar un punct in tot sezonul. Pneurile folosite de echipa au fost Pirelli si Firestone, o noutate pentru acest sezon.
                Asadar in acest an Scuderia Ferrari marcheaza un reper important in istoria sa, fiind cel mai prolific an de pana atunci al echipei si primul an in care un pilot al echipei obtine un titlu mondial. De altfel in acest sezon Scuderia Ferrari nu a avut adversar, castigand aproape tot ce era posibil de castigat. Tot podiumul finalului de sezon era ocupat doar de piloti ai Scuderiei Ferrari. In poza il aveti pe castigatorul acestui sezon, Alberto Ascari.

Anul 1951

              In anul 1951 a avut loc cel de-al doilea sezon din Formula1, iar in acest sezon au fost 8 Mari Premii, cu unul in plus fata de primul sezon. Nu s-a mai tinut o cursa la Monaco, in schimb au avut loc curse la Nurburgring (Germania) si Pedralbes (Spania). Toate celelalte circuite de anul trecut s-au mentinut in calendarul competitional. Astfel celelalte sase circuite din calendar sunt: Bremgarten (Elvetia), Indianapolis (Statele Unite ale Americii), Spa-Francochamps (Belgia), Reims-Gueux (Franta), Silverstone (Marea Britanie) si Monza (Italia). Prima cursa a seznolui a avut loc in data de 27 mai pe circuitul elvetian, iar ultima cursa a avut loc pe 28 octombrie pe circuitul spaniol. Au participat, la cel putin o cursa din cele opt, 32 de echipe si 59 de piloti. Castigatorul campionatului pilotilor a fost Juan Manuel Fangio, pilot al echipei Alfa Romeo, iar echipa cu cele mai multe victorii din sezon a fost tot Alfa Romeo, cu 4 victorii din 8 posibile.
               Sezonul 1951 a insemnat o premiera importanta pentru echipa Scuderia Ferrari, in acest sezon castigand prima cursa din istoria echipei in aceasta competitie. Aceasta victorie a fost obtinuta de catre pilotul argentinian José Froilán González pe circuitul de la Silverstone. De altfel echipa a reusit sa lege trei victorii la rand in acest campionat, la Silverstone, apoi la Nurburgring si ultima la Monza. Acestea au fost cursele castigate de echipa Scuderia Ferrari in sezonul 1951, primele trei victorii. Victoriile din Nurburgring si Monza au fost obtinute de un alt pilot al Scuderiei, Alberto Ascari, membru al echipei si sezonul trecut. In total echipa Scuderia Ferrari a avut 5 piloti, dar nu toti au concurat in acelasi timp. Pe langa cei doi mentionati mai sus, care au obtinut si primele victorii ale echipei, mai sunt: Peter Whitehead, Luigi Villoresi si Piero Taruffi. Si in acest sezon Scuderia Ferrari a folosit un motor V12, iar la capitolul pneuri acestia au utilizat pneuri Pirelli si Dunlop.
               La finalul sezonului cel mai bine clasat pilot al echipei Scuderia Ferrari a fost Alberto Ascari, care a terminat campionatul pe locul 2, urmat imediat de catre colegul sau de echipa José Froilán González, ce a terminat sezonul pe 3. Luigi Villoresi a incheiat sezonul pe locul 5, iar Piero Taruffi pe 6. Peter Whitehead nu a reusit sa obtina nici macar un punct in intregul sezon.
               Asadar observam o imbunatatire clara a performantelor celor de la echipa Scuderia Ferrari in acest sezon, obtinand primele lor trei victorii. In poza il aveti pe José Froilán González, primul castigator al unei curse din istoria echipei Scuderia Ferrari, o legenda pentru aceasta echipa.

Anul 1950

                Anul care reprezinta fondarea acestui sport cu motor, Formula1, este 1950 si unde se putea tine primul mare premiu daca nu la Silverstone, in Marea Britanie, acest circuit fiind unul din cele mai vechi si mai populare din lume si pe care inca se tin Mari Premii. Data exacta a acestei curse a fost 13 mai 1950. De altfel primul campionat de Formula1 a avut doar 7 curse cuprinse intre 13 mai si 3 septembrie. Toate cursele au avut loc in Europa, exceptie una dintre el, care a avut loc in Statele Unite, la Indianapolis. In afara de Silverstone si Indianapolis s-au mai tinut curse la Monaco, Bremgarten(Elvetia), Spa-Francorchamps(Belgia), Reims-Gueux(Franta) si Monza(Italia). In acest prim sezon au participat 29 de echipe si 83 de piloti, multi dintre ei participand doar la o cursa, sau avand multe abandonuri.
                Numele monopostului Scuderiei Ferrari din acest an a fost 125F1, iar motorul folosit era un motor V12. Scuderia a evoluat cu 4 piloti in aceste 7 curse, Luigi Villoresi, Albert Ascari, Raymond Sommer si Dorino Serafini. Primii doi dintre acestia au fost cei mai importanti pentru echipa. In acest sezon Scuderia Ferrari a evoluat cu pneuri Pipirelli, la fel ca cele utilizate in sezonul 2012 sau 2013. Cel mai bine clasat pilot al echipe Scuderia Ferrari a fost Alberto Ascari, terminand campionatul pe locul 5. Echipa in acest campionat nu a avut vreo victorie sau vreun pole-position. Castigatorul in campionatul pilotilor a fost Giuseppe Farina, care de-a lungul sezonului a acumulat 3 victorii din 7 posibile. Echipa castigatoare a sezonului a fost Alfa Romeo. In poza aveti un monopost al Scuderiei din anul 1950 din Marele Premiu tinut la Monaco.